Ce este darbuka?

Instrument alungit, deschis la spate, realizat din lut ars sau din aluminiu și metale similare, folosit în muzica turcească pentru a ține ritmul.

Darbuka este un instrument de percuție întâlnit frecvent pe meleagurile Anatoliei, care aduce o adiere din Orientul Mijlociu în muzica turcească. Stă la baza muzicii de petrecere de cel mai înalt nivel și, prin ritmul pe care îl creează, face ca oamenii să nu poată sta locului.

 S-ar putea să vă placă și: Ghid al muzicii turcești

Darbuka, la care se cântă de obicei în muzica populară, este folosită frecvent la nunți și la petreceri speciale în Anatolia. Din cele mai vechi timpuri, multe instrumente asemănătoare darbukăi, de forme și mărimi diferite, au fost folosite în civilizațiile din Anatolia, Asia Centrală și Mesopotamia. S-a schimbat mult până astăzi și a apărut și în aceste regiuni.

Darbuka, care ocupă un loc important în cultura de petrecere din regiuni vaste și cu tradiții adânci, are în general aspectul unui tub larg la un capăt și îngust la celălalt; pe un cerc se întinde pielea, iar tonul său unic este reglat. La fabricarea darbukăi, pentru care la început se folosea teracota, s-au folosit în timp materiale precum porțelanul, ipsosul, cuprul, aluminiul, lemnul și fibra de sticlă.

Darbuka, folosită frecvent și în regiunea Balcanilor, nu oferă o mare diversitate de sunete și tonuri. Darbuka are doar două sunete, cunoscute ca „dum” și „tek”. Sunetul care asigură baza ritmului și se obține lovind mijlocul membranei se numește „dum”, iar sunetul folosit pentru bogăția improvizației și mobilitatea ritmică se numește „tek”.

Pentru că are tonuri limitate, darbuka nu este de obicei preferată pentru a fi folosită singură; ea contribuie la armonie într-o orchestră formată din mai multe instrumente și adaugă o culoare foarte frumoasă melodiei.

Cum se cântă la darbuka? 

Pentru a cânta la darbuka, instrument indispensabil la nunți și petreceri, care adaugă culoare muzicii turcești ca instrument de percuție, trebuie să stați așezat la o anumită înălțime față de sol. Pentru că cel mai important lucru pentru a cânta corect la darbuka este ca aceasta să stea ferm pe genunchi. După ce ați așezat darbuka în siguranță pe genunchi, totul ține de magia degetelor. Fiecare sunet care iese din darbuka, la care se cântă cu vârfurile degetelor, are potențialul de a-i pătrunde adânc pe ascultători.

Pentru a cânta la darbuka este nevoie de un simț fundamental. Acest simț este simțul ritmului, iar dezvoltarea simțului ritmului este cu siguranță o prioritate pentru a începe să cântați la darbuka. Ca la orice instrument, este foarte important să exersați constant la darbuka și să vă îmbunătățiți memoria musculară lucrând de multe ori ritmurile de bază. După ce stăpâniți ritmurile de bază, vă puteți specializa în diverse ritmuri (aksak turcesc, aksak greu, sofyan etc.).

 S-ar putea să vă placă și: Tobă darbuka turcească Dumbek

Folosirea mâinilor în timp ce cântați la darbuka are, de asemenea, un rol important în calitatea melodiei. Sunetul „dum”, care constituie baza celor două sunete ale darbukăi menționate anterior, se obține cu mâna stângă. Sunetul acestei bătăi, realizată cu degetele, cu excepția degetului mare, ținute alăturate pe un rând, este un sunet foarte puternic.

În timpul acestei lovituri, întreaga parte interioară a degetelor intră în contact cu darbuka. Celălalt sunet, sunetul „tek”, se obține cu mâna dreaptă, printr-o lovitură în formă de palmă. Acest sunet are rolul de a ornamenta melodia și este în general mai puțin puternic decât sunetul „dum”, dar efectul său asupra muzicii și ritmului este destul de mare.

Darbuka, care are un loc în folclorul cultural al multor regiuni, este un instrument ce poate fi învățat destul de ușor, cu o metodă de lucru disciplinată și entuziastă.

Darbuka vs dumbek 

Darbuka a fost folosită de foarte mulți ani în numeroase culturi diferite, cu caracteristici diferite. De fapt, darbuka, al cărei fundal cultural datează din anii dinaintea lui Hristos, a fost cunoscută de-a lungul timpului sub multe nume diferite.

Numele „dumbek” este unul dintre ele. Folosit de obicei cu același sens ca darbuka, dumbekul este de fapt un instrument de percuție cu caracteristici care diferă de darbuka, chiar dacă diferențele sunt minore.

Dumbekul este foarte asemănător cu darbuka, dar la costuri mult mai mici. Darbuka este realizată din tablă metalică, în timp ce pentru fabricarea dumbekului se folosește ceramica. Dumbekul este un instrument mai ușor decât darbuka. În ciuda tuturor acestor diferențe minore, imaginile formate în mintea oamenilor sunt în general aceleași.

Suntem bucuroși să vă oferim ocazia de a cunoaște modelele acestei bogate moșteniri culturale, realizate din materiale de cea mai înaltă calitate și care reflectă cultura din care provin.